Amendament

II.
Scriu aiurea, fără noimă
Cu un strop de resemnare
Condiţiei umane doină
Pentru viaţa viitoare.

Dacă stele au să cadă
Eu vreau să le prind pe toate
Chiar la mine în ogradă
Căci inima încă mai bate.

S-a acrit iaurtu-n sticlă
Şi mamutul este mort
După epidemii de gripă
Suspendat de un resort.

Mă gândeam că poate trece
Visul meu mă lasă rece
Scoate săbii zeci din teci
Şi ne taie mâinile.

Ard fuioare-n cer pe nori
Şi mii de draci zburători
Mi-au intrat în inimă
Şi-au făcut-o neagră.
*
(18-MAI-2011)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *