Cu vreo două săptămâni în urmă mă pregăteam să reprezint CinEmil.ro la Anim’est, Ferstivalul Internațional de Film de Animație. Nu am reușit să ajung din primele zile și era chiar să ratez primul film la care m-am prezentat din cauza unei neînțelegeri în legătură cu badge-ul deschizător de uși 😀 . Am fost prezent doar la 3 dintre proiecțiile din cadrul festivalului, fiecare desfășurându-se într-un cadru diferit.
La filmul Persepolis m-am prezentat seara, când afară nu era nici cald, nici frig, dar mai degrabă ai fi stat într-o sală de cinema decât undeva în aer liber. Animația mi s-a părut destul de tristă, însă efectul final a fost de o zi încheiată într-un mod plăcut.
Al doilea lucru văzut la Anim’est a fost un film pentru copii, Școala iepurașilor. Acesta mi s-a părut o alternativă la ceea ce văd cei mici de obicei și cred că există în el câteva lucruri de învățat chiar și pentru adulți. De data aceasta vremea era destul de caldă afară, mai ales că era la începutul după-amiezei.
Ultima animație pe care am văzut-o la festival a fost Cai la fereastră, un film care prezintă poeții în habitatul lor natural și interacțiunile dintre aceștia, lucru despre care vă pot vorbi/scrie și eu din experiența acumulată în ultimul an (și nu numai) 🙂 . Această proiecție a început în jurul prânzului, când afară ploua abundent, iar temperatura părea mai mică decât data din calendar.
Cred că probabil te întrebi de ce am însoțit descrierile filmelor de detalii meteorologice. Ziceam la început ceva de cadru, am făcut asta pentru a sublinia un anume lucru, absența oamenilor din cinematografe. În trei zile diferite, cu 3 stări ale vremii diferite, la ore diferite și în 2 locații nu foarte apropiate una de alta, Anim’est a reușit să umple cel mult un sfert din capacitatea sălilor. În rest erau scaune goale, sunetul imaginar al traficului de afară și cel real al gândurilor care nu îmi dădeau pace. Scriam cu altă ocazie că nu e foarte plăcut să mergi la film de unul singur, se pare că dacă e și sala aproape goală, e și mai rău. Sunt de acord că vremea din unele zile i-ar fi putut împiedica pe oameni să participe, însă i-ar fi putut încuraja prețul permisiv și faptul că existau anumite gratuități pentru studenți și copii. Probabil că interesul românilor pentru animații nu este foarte mare sau nu atât de mare pe cât m-aș fi așteptat. Nu spun că ăsta e un lucru rău sau unul bun, spun doar că nu este. Aș dori, totuși, să aflu dacă cineva a văzut lucrurile altfel.