anti-suflet

și pereții se scurg câteodată
plouă tot decorul într-o gaură neagră
rămân înconjurat de nimic
și soarele negru-mi pălește în față

anti-lumină

aud sunetul nașterii universului
îl moșesc
la spate am cuțitul cu care
am să iau o viață

nimic nu va apuca să existe
e negru tot cerul că l-am pictat eu
într-o cameră fără geamuri
pe pereții din sufletu-mi

anti-oxid

am o migrenă
e toată existența ce o curm a priori
se zbate în mintea-mi o planetă de ... Citește mai departe!

doar o muză

sfâșietoarea pauză de Paști
când așteptam în mine să te naști

răstignirea de după sărbători
când așteptam din mine tu să mori

tăcerile ample dintre
când îmi purtai sufletul printre morminte

zâmbetul pe care îl aveam înainte
să te cunosc acum e în ruine

tristețea pe care o am acum
e ca un glob de sticlă cu un întreg taifun

tot ce ai fost și ești vei fi
doar o muză

cu care să mă-nchid în poezii

(fotografie de la ... Citește mai departe!

futicisme de pardesiu

dă-mi o noapte la 0.33
dacă te gust întreagă mă îmbăt
și iar îți scriu futicisme de pardesiu
încercând să te scot din el

oferă-te rece ca doza de cola
să te încălzesc eu
cu atenție și îngrijorare
și cu bucismele din poezii

îți dau la schimb sufletul meu în ciob
c-ar vrea cu-al tău să se dea în scrânciob
sânii rostoGolim de haine
nu doar cu cuvintele să ne jucăm

te vreau transpirată ca halba vara
cu buzele să-ți ... Citește mai departe!

împiedicat

vocea îmi alunecă pe pereții goi
crezând că-s umerii tăi
lasă-mă să-ți aburesc sufletul cu respirația
transpirația să curgă-n foi
fii tu clapele mele și-am să te cânt până mor
cu ochii închiși și cu poftă

îți plantez un sărut pe pulpă
să creștem o pădure și lupi să fim noi
inspirația urcă
pe gât ți se scurg idei
de sân ți s-a agățat o limbă
-ți pun mâna pe mijloc și cobor la noroc

buricul tău îmi șoptește
dar ... Citește mai departe!

prea mult dintr-odată

s-a sfărâmat cerul în cioburi de nori
la cântecul începutului de zori
și lumea întreagă era înspăimântată
ai fost prea mult dintr-odată

a crăpat pământul la apariția ta
și fluturii n-au mai putut zbura
toată existența era cutremurată
ai fost prea mult dintr-odată

s-a uscat tot ce era verde
a explodat lumina-n peșteri
tu singura nevătămată
ai fost prea mult dintr-odată

întunericul a înghițit creația
de nici zeii n-au înțeles situația
te-ai vrut adorată și visată
dar ai fost prea ... Citește mai departe!