zeul eului

m-am născut dintr-o piatră
la spartul târgului
a cântat o murire
în mijlocul amurgului

și-au încercat zimbrii și-au încercat norii și-au încercat apele și-a-ncercat cerul
la capăt să mă scoată

m-am născut într-o barcă
sus sus în ceruri
am căzut fără zgomot
și m-am spart de o piatră

și-a-ncercat umbra și-a-ncercat dorul și-a-ncercat viața și-a-ncercat timpul
în nimic să mă prefacă

m-am născut ca un vis
fără să exist
cu margini nedefinite
și conținut dubios

și-a încercat dracul și-a încercat ... Citește mai departe!

nuntă în iad

am închis ochii și am văzut departe
am deschis ochii și am văzut o moarte
credeam că simt pe piele vântul cald al schimbării
însă era doar un fior rece-al plecării

am auzit un cântec credeam că-i cântec de leagăn
de fapt cântă sirene între lumi eu sunt țeapăn
și nu se clatină lumea doar eu de o funie
într-un ocean de kadapuli eu sunt doar o petunie

am gustat frimituri din cea mai bună prăjitură de pe tavă
și ... Citește mai departe!

nu exist

întotdeauna mi-a lipsit ceva
pe care n-am putut pune degetul
nu puteam scoate din minte
nu avea consoane și nici vocale

nu avea culori să arăt spre obiecte
nu avea miros deși n-aveam covid
nu se-auzea deși prezența-i era permanentă
n-avea greutate dar mă încetinea

avea viteză mereu mai mare ca a mea
și când se oprea drumul mi-l bloca
îmi înghițea cuvintele când zilele mă tocau
îmi punea gropi în față când pe drum drept mergeam

nu avea nume ... Citește mai departe!

în timp ce

te-am întâlnit mult prea devreme
să te cunosc e prea târziu
între timp am scris de lene
pe suflet „ocupat – revin
atunci când n-o să mai fiu”

și-au citit poeți poete
și-au văzut și mari și mici
dar nimeni n-a vrut să se-ntrebe
care căi și ce tramvaie
cu forța m-au adus aici

lăsam ușile deschise
trânteam geamuri de pereți
să intre gene de lumină
lăsând umbre curioase
ce-acum n-o să mai vedeți

că mi-am construit cetate
cu multe ... Citește mai departe!

angry-cultură

și sandalele au gust de fier
când rugina cade din cer
peste suflete putrede ce
miros a șosete îmbibate-n oțet
ce coteț de miresme cu viermii
multicolori ce marșează strigând
vrem o livadă nu doar un fruct
să ne țină răcoare pe pământ

și roșii cu frunze bătute de soare
își iau serviete la pas cu ochii
mereu pe ceas ca la o paradă
întârziată sau chiar moartă
înainte să se nască idei
e strigătul luptei din ele
e plânsul ... Citește mai departe!