Poezia ca un cadou

Nu mi-am propus ca în acest articol să scriu despre ce este și ce nu este poezia… mint! Fix despre asta vreau să scriu, cu accent pe ce este! Și am să încep cu o definiție ca de dicționar: poezia este un cadou pe care îl faci cuiva la o ocazie specială.

De pildă, autorităților. Poezia este ca un geamantan dubios „uitat” în fața unei instituții publice. Până să îl deschidă și să vadă că înăuntru sunt doar hârtii și ... Citește mai departe!

Atunci când faci lucruri ți se întâmplă lucruri

Atunci când faci lucruri ți se întâmplă lucruri”! Am rămas cu fraza asta în minte după întâmplările de vinerea și sâmbăta trecută, care merg trecute în catastif și, bineînțeles, scrise și pe blog.

Și cum acest proverb are două părți, am să încep cu un rezumat al lucrurilor pe care le-am făcut. La începutul acestei luni am început să acord mai mult timp blogurilor (încerc să le dedic cel puțin două ore pe zi, chiar dacă încă nu ... Citește mai departe!

Primăvara e o vară luată de la outlet

Primăvara este o vară luată de la outlet. Și nu spun asta deloc în sens peiorativ. Cred cu tărie acest lucru pentru că acest anotimp evocă prin prezența sa imagini și sentimente care și-au avut gloria cândva în trecut, însă în curând vor reveni în actualitate.

Primăvara este o vară luată de la outlet pentru că are acele culori de care te-ai îndrăgostit și pe care nu le poți reîntâlni decât cu ocazia revenirii anotimpului. Este precum o cămașă în ... Citește mai departe!

„Eu fac blocuri d-astea!”

A venit timpul pentru a doua poveste din seria cu locuri prin care am trăit în București, una rezumată prin citatul din titlu: „Eu fac blocuri d-astea!”. Dacă în articolul precedent am scris despre aparate de gătit, de data aceasta va fi vorba despre construcție în sine.

Anul 2019 mă găsea lucrând într-o agenție de social media și web design și locuind, cu chirie, într-o margine de sector 3, în proximitatea unui hipermarket. Strada pe care se ... Citește mai departe!

Dac-aveam în studenție…

Astăzi am decis să scriu despre o parte dintre amintirile mele mai puțin plăcute, despre care rareori vorbesc și chiar și mai rar scriu. Lucruri cu care nu am poze pentru că simpla lor aducere aminte este în sine o povară. Asta este o poveste despre experiențele mele culinare din anii pe care mi i-am petrecut în București: 2 ani în studenție și 1 an ca angajat.

În studenție nu totul este perfect. De fapt, pentru mine și alte câteva ... Citește mai departe!