Concluzia/Sfârşitul iubirii

Toamna a îngenuncheat la picioarele mele. Părul ei castaniu părea blond văzut în soare. Eu vorbeam cu mine însumi despre anii ce au trecut. Ea împletea un coş de nuiele. Nu era nimic acolo. Nu era pădure, nu era un deal, era doar un buştean culcat de timp.
-De cât timp stai acolo, cu acel coş?
-Din totdeauna. Mi-a plăcut să cos!
De fiecare dată când primeam acest răspuns o vedeam cum îşi aşează fustiţa peste picioarele fine ca lacrima. ... Citește mai departe!

Începutul unei iubiri

Am vrut să-i ating pielea albă, de culoarea laptelui. Însă ea a făcut un pas înapoi. Era speriată.
-Te temi de ceva anume?îi spun eu.
-Mi-e teamă…că mă îndrăgostesc.
S-a întors cu spatele şi a vrut să plece. Dar s-a întors şi ne-am sărutat. Apoi mi-a urat „O zi bună” şi a dispărut printre copaci.