Bună seara, domnule Dostoievski! Voiam să vă transmit că am citit cartea aceea a domniei voastre, Frații Karamazov, și nu m-a impresionat la fel de mult ca Amintiri din Casa Morților.
Vă spun și de ce. Deși au trecut 140 de ani, avem și astăzi preoți, curve și bețivi; mai mult decât atât, astăzi sunt toți la fel, de nu mai știi care-i preot, care-i…
Avem și astăzi frați care se despart, mergând pe drumuri diferite și pe care-i readuc împreună doar evenimente de mare însemnătate. Există și acum părinți care își beau mințile, și nu doar pe ale lor, ci și pe cele ale familiei.
Acum poți auzi petreceri cu lăutari la fiecare colț de stradă și la orice oră din zi sau din noapte. Cât despre furturi și crime, s-au înmulțit odată cu creșterea populației planetei, cu singura diferență că de furturi nu pare să le mai pese prea mult autorităților, iar pentru celelalte s-au inventat metode mai temeinice pentru depistarea făptașilor.
Și dacă credeai cumva că cele prezentate în carte sunt specifice Rusiei dumitale, află că mentalitatea e aceeași nu numai în țările apropiate (fie geografic sau altcumva), ci și în restul lumii. Suntem niște animale, da, chiar și noi!
Trebuie să vă prezint, totuși, admirația pe care o am față de 2 pasaje importante din Frații Karamazov. Primul este acela în care spuneați că dacă nu există dumnezeu, acesta trebuie inventat. Dar uite că, indiferent de situație, oamenii tot cred în el și asta nu este deloc suficient pentru a îi opri să facă rău.
Cred că dacă ar fi existat un astfel de zeu, în infinita lui putere, ar fi avut nevoie de ajutor de pe pământ pentru a pune capăt fărădelegilor. Și ar fi fost trădat, bineînțeles, chiar dacă, paradoxal, nu s-ar fi descurcat de unul singur.
Apoi trebuie să vă mulțumesc, domnule Dostoievski, pentru descrierea pe care i-ați făcut-o diavolului. Oamenii sunt convinși că e obligatoriu ca acesta să aibă coadă, coarne și mereu o duzină de chibrituri la el.
Dacă ar exista draci, de ce nu ar putea arăta cum i-ai descris dumneata în Frații Karamazov? Poate nu toți, poate nici măcar jumătate dintre ei, dar cu siguranță ar fi unii demoni care și-ar dori să ia o formă umană: un domn în vârstă cu îmbrăcăminte cândva de fală, ramolit, dar cu o cultură mult peste medie.
Și sunt convins că, tot aceștia, și-ar dori să cânte și să danseze alături de oameni, însă sunt obligați să semene îndoieli pentru că altfel viața nu ar mai avea niciun rost și lumea s-ar sfârși.
Cu siguranță că mulți diavoli și-ar dori să aibă un aport benefic asupra societății, însă li s-a hotărât altă soartă; și mulți dintre ei sunt foarte triști din cauza asta, dar cui să îi pese când oamenii se gândesc doar la ei?!