Rareori se întâmplă să nu pot găsi cu ușurință idei de scris despre un lucru care mi s-a părut interesant – Hellboy, în cazul de față – însă (spun asta chiar din primul paragraf) nu e neapărat genul de interesant în ceea ce privește desfășurarea acțiunii sau secretele vreunui personaj, ci e interesant de văzut ce derapaj al logicii mai urmează. Pentru că nu vreau nici să povestesc filmul, nici să dau prea multe spoilere, o să fac o mică listă cu motivele pentru care trebuie văzut și cele care te fac să te gândești de două ori înainte să-l alegi pe acesta.
Părți slabe ale filmului Hellboy din 2019
Încep prin a spune că eu nu am văzut cele două filme originale (Hellboy 2019 este un remake), așa că mi s-a părut nelalocul ei alăturarea dintre 3 spații geografice și temporale diferite și apariția sumară, la început și la sfârșit, a unui personaj ce părea a fi cam în plus. Apoi, după ce am văzut acest clip pe YouTube care explică niște chestii, părerea mea a rămas exact aceeași.
Replicile pe care le au uneori personajele sunt absolut savuroase… și complet scoase din context. Dacă am râs la ele nu a fost neapărat din cauza umorului sarcastic omniprezent în film, ci mai degrabă de mirarea că acele replici au fost „promovate” către scriptul final.
Altă hibă la Hellboy e faptul că are prea multe decolteuri, și nu din cele pe care ți-ai dori să le vezi. La Baywatch, de exemplu, era fix contextul potrivit – dacă ai vedea pe cineva cu șuba de iarnă mergând vara pe plajă ți-ai putea pune întrebări cu privire la sănătatea lui mintală. În filmul de față, însă, este vorba de două vrăjitoare – Baba Yaga și Nimue – care, printre maleficismele lor, se întrec care să arate mai multă piele; și crede-mă că nu vrei să știi cine câștigă!
De ce să vezi Hellboy 2019
Asta chiar e o întrebare bună: de ce ai vrea să vezi acest film? Iar răspunsul este: din aceleași motive de mai sus – mai puțin partea cu vrăjitoarele.
Povestea din Hellboy îmbină cel puțin 2 fire narative diferite și face contact pe alocuri cu altele. Deși unul dintre acestea – cel cu Germania Nazistă – pare introdus forțat, celelalte se împletesc chiar bine de la începutul până la sfârșitul filmului.
Au existat vreo 2 momente în care m-am întrebat de ce au dat banii pe acel efect special. Dar dacă e să fac abstracție de ele, restul efectelor și machiajelor au fost cu adevărat impresionante. Chiar dacă pe unele nu ți-ai dori să le vezi.
Nu în ultimul rând, s-ar putea să-ți placă Hellboy pentru că… replicile pe care le au uneori personajele sunt absolut savuroase, chiar dacă sunt complet scoase din context.
Filmul vrea cu orice preț să îi facă pe oameni să râdă – și chiar reușește – și să îi atragă în număr cât mai mare în cinematografe, iar eu cred că elementele pozitive le depășesc pe cele negative (știu că aici ai să-mi spui „cum dracu, că-s câte 3 din fiecare?”) și nu vei simți că cele 2 ore petrecute cu el au fost pierdute. Nu te ridica înainte de secvențele de după genericul de final, vezi că-s 2!
Hellboy este distribuit în România de Vertical Entertainment și poate fi văzut începând cu 12 aprilie.
Am simțit nevoia să condimentez vizual articolul cu cele 2 imagini luate de pe hdqwalls.com, respectiv pagina de Twitter a lui Mike Mignola (creatorul universului Hellboy).