Like-ul preistoric

… sau încă un articol despre frustrările mele de blogger.

M-a pus dracu-știe-cine să comentez într-un grup care are în nume cuvântul „serioși” și m-am teleportat brusc cu vreun deceniu în urmă, pe vremea când era la modă să ai cât mai mulți urmăritori, cât mai mult orice, pe vremea când se cumpărau like-uri la kilogram și apoi se schimbau pe diverse tarabe online la modul „eu îți dau like-uri d-astea dacă îmi dai like-uri d-alea”. Această practică cu aparența reciprocității mi se pare greșită din două motive.

Motivul de principiu. Nu poți obliga pe nimeni să te urmărească dacă nu este interesat de conținutul tău, la fel cum nici tu nu trebuie să te simți obligat să urmărești ceea ce nu îți place. Mai cred și că nu ar trebui să te deranjeze că cineva nu te urmărește, înseamnă că nu face parte din publicul tău. Iar asta ne conduce la celălalt motiv.

Motivul logic. În acel grup cu titulatură „serioasă” comentau, în proporție uriașă, de peste 95%, blogărițe de fashion și beauty. Adică pagini cu conținut nișat, care caută (în teorie, cel puțin) să se adreseze unui anumit tip de public. Deși nu-s specialist și nici nu încerc să conving pe nimeni că aș fi, cred că like-urile alea primite la kilogram nu te ajută la nimic dacă nu sunt venite organic, de la oameni care sunt interesați de domeniul tău. Plus că, neavând public direct interesat, mă gândesc că scade și numărul conversiilor. Dar de ce v-ar păsa vouă de asta? Voi scrieți povești cu depresii, nu pentru bani, ca mine. Stai, cred că îmi scapă ceva…

Așadar, dacă ai dat like Poetului Pierdut pe Facebook sau celui Pierdut pe Instagram (cam același, adică 😀 ) ca să îți dau like, poți să îl iei înapoi. Nu am nevoie de el!

0 thoughts on “Like-ul preistoric

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *