Am intrat în lumea dubioasă a lui John Wick 4

E bine să mergi la un film fără să ai așteptări. Eviți o dezamăgire, dar filmul încă te mai poate surprinde. Pe mine John Wick 4 nu m-a surprins.

Înainte de toate, trebuie să explic un pic titlul filmului: cifra „4” din John Wick 4 înseamnă că au mai existat alte 3 filme în această franciză înainte de cel de față. Filme pe care eu nu le-am văzut.

Așa că m-am trezit aruncat într-o lume extrem de dubioasă, un fel de underworld, cuvânt care nu trebuie tradus nici din perspectivă religioasă, nici din perspectiva mafiei. Un fel de lume paralelă care m-a dus un pic cu gândul la Gotham City-ul Jokerului din 2019. Nu e o asemănare propriu-zisă, nu încercați să o căutați, e doar un feeling personal.

Probabil c-am îmbătrânit

După o cronometrare bazată pe mijloace ochiometrice, mai mult de jumătate din acest film (poate chiar spre trei sferturi) sunt scene de luptă. Și îmi veți spune că e film de acțiune, I get it, dar în câte moduri poate muri un om? Nu e nevoie să răspundeți.

Am îmbătrânit eu sau sunt prea mult scene de violență în film? Deși ca grad nu le-aș da mai mult de 7 sau 8 pe o scară de la 1 la 10. Însă nu luptele în sine mă deranjează, ci lipsa poveștii dintre ele. Dacă scoatem 2/3 din lupte rămânem cu un film cinstit de 85 de minute în care povestea și acțiunea sunt jumi-juma, în loc de 169 de minute din care 127 sunt de umplutură, pe 30 nu le înțelegi pentru că nu ai văzut celelalte filme, iar 12 minute cade Keanu pe scări.

Sigur, din cauza faptului că nu am văzut iterațiile precedente, îmi lipsește MOTIVUL filmului. Răzbunare, bien sûr, dar și aceasta poate izvorî dintr-o multitudine de surse. De asemenea, mi-ar fi plăcut să cunosc mai mult personajul, însă presupun că acest lucru a fost făcut în filmele anterioare, la care voi încerca să mă uit cândva, dar nu promit.

Actorii din John Wick 4

Keanu Reeves este magistral și nu îmi dau seama de ce. Nu-mi pare a fi neapărat jocul actoricesc (mainly lupte), nici dialogul (laconic, de altfel); cred că în prezent e doar datorită felului său de a fi. Keanu Reeves și, prin extensie, personajul John Wick sunt mortali (primul, la figurat, al doilea, la propriu) prin ei înșiși. Astfel nici nu-i de mirare că cercetătorii i-au pus unui pesticid numele de „Keanumycin” (pe bune) în virtutea acestui fapt.

Vreau să trec în revistă și prezența lui Laurence Fishburne. Nu știu exact care e rolul lui in the grand scheme of things, dar pare să fie more than meets the eye. Însă pentru mine va rămâne tot Morpheus și, din ce am înțeles eu, în John Wick 4 pare să aibă o contribuție similară la poveste, cel puțin ca direcție, chiar dacă nu și ca grad de implicare.

Cultura din John Wick 4

Un aspect care mi-a plăcut mult în acest film a fost modul în care a fost redată cultura japoneză. Modul în care își vorbeau personajele de această naționalitate, modul în care se comportau și modul în care abordau înțelegerile și onoarea le-a făcut să pară în ochii mei destul de veritabile (luați asta cu un gram de sare, singurul meu contact cu cultura japoneză sunt volumele „Shogun”, ale lui James Clavell). Cu excepția unui seppuku pe care îl așteptam, dar care nu a mai survenit între lovitura mortală aplicată de un adversar și ultima suflare a personajului.

Însă un lucru pe care nu l-am înțeles eu, om neieșit prin cluburi, este acel trance & drugs party dintr-un cazinou în care John s-a dus, bineînțeles, pentru a omorî pe cineva.

În altă ordine de idei, acestea neavând legătură cu filmul, dar având legătură cu cultura, pot spune că vizionarea acestui film într-un cinema mic din provincie m-a făcut să simt o diferență similară cu cea dintre un birt de la sat și o cafenea cu pretenții din Capitală.

Cred că a fost o combinație dintre (cred eu) calitatea (slabă a) suprafeței pe care s-a făcut proiecția și concetățenii ceva mai agitați decât ar fi fost cazul. Făcând o comparație, bloggerii alături de care am văzut cele mai multe avanpremiere în București sunt chiar civilizați. Sau poate am avut eu norocul să-i întâlnesc mai mult pe aceia.

Efecte speciale

Printre o grămadă de efecte speciale folosite pentru a reda luptele și uciderile din film, care își au tot rostul în cadrul filmului, nu mă așteptam să găsesc altfel de efecte, foarte bătătoare la ochi, în ciuda faptului că am simțit că realizatorii lor au încercat să facă tot posibilul pentru a le ascunde.

Este vorba de traficul din intersecția „blestemată” de la Arcul de Triumf (cel din Paris) care, împreună cu mașina în care se află protagonistul, par în întregime generate pe computer. Dar oricât de nerealist ar părea din punct de vedere al texturilor, reflexiilor etc., cred că are un grăunte de adevăr: într-unele dintre clipurile de pe YouTube ale unor fotografi pe care îi urmăresc, în acea intersecție chiar pare că intră cine vrea și iese cine poate, ca într-un cerc al Bermudelor în care regulile (de circulație) nu se mai aplică.

Finalul filmului

Pentru că îmi place să le stric cu spoilere distracția celor care încă nu au văzut filmul, așa cum am făcut în 2019 încă de la avanpremiera filmului Avengers: Endgame, devoalând faptul că moare Iron Man (e vina voastră, trebuia să știți din benzile desenate), vreau neapărat să scriu câteva cuvinte și despre finalul filmului John Wick 4.

Finalul filmului ne găsește în fața a două pietre de mormânt pe care sunt scrise numele doamnei Wick și, respectiv, al lui John însuși. Două personaje se întreabă dacă acesta a ajuns în rai sau în iad. Dar noi știm cu toții că, de fapt, el s-a întors în Matrix.

Concluzia

O persoană care a fost prinsă de o poveste va trebui să vadă toate filmele, bune sau proaste, care adaugă la sau lărgesc orizontul acelei povești. Prin urmare, toți cei care au văzut primele 3 filme John Wick va trebui să îl vadă și pe al 4-lea, care e deja în cinematografe din 31 martie, distribuit în România de Vertical Entertainment.

Cred că istoria unui personaj bântuit de atât de mulți demoni merită aflată și cred că se găsește (sper să nu mă înșel) în filmele precedente. Iar după vizionarea acelora intri automat în categoria descrisă în paragraful anterior. Iar dacă nu ai de gând să vezi niciunul dintre aceste filme, atunci acest articol nu este pentru tine, dar îți mulțumesc că l-ai parcurs până aici.

Scena de după creditele de final dă indicii către încă o continuare a poveștii. Nu sunt tocmai fanul „mulgerii” aceleiași idei până la epuizare, lucru de care Keanu și cei din jurul său sunt dublu-vinovați, dar pe de altă parte cine dracului sunt eu să mă opun?!

Până la urmă, chiar și articolul de față e doar modul în care dă cu mine de pământ un film cu care eu încerc să dau de pământ. Poate că, până la urmă, am fost și eu cuprins de spiritul lui John Wick 4.

Fotografiile sunt preluate de la Cinemagia.ro.