Cred că a trecut ceva timp de când nu am mai povestit pe blog întâmplări din orașul meu cu boli prea multe: Călărași. Îl cunosc de când eram mic, mi-am petrecut cea mai mare parte din viață aici și, deși timpul a trecut și ne-a schimbat, unele lucruri au rămas la fel, anume în punctele esențiale.
Despre multiplele „boli” ale Călărașiului au mai scris și alții înainte, iar mie nu prea îmi place să repet ideile. Așa că n-am să scriu despre transportul în comun sau despre străzile din municipiu. Însă am să scriu despre un lucru pe care îl poți observa, din păcate, cu o mult prea mare ușurință: mizeria de peste tot.
Nu știu dacă există vreun punct din oraș în care să nu găsești cel puțin două ambalaje „rătăcite” pe spațiul verde sau pe trotuar/șosea, deși numărul coșurilor stradale s-a tot mărit în ultima vreme. În unele locuri gunoaiele nu mai sunt rătăcite, ci stau înghesuite unele în altele printre bolovani și verdeață de parcă acolo ar fi locul lor. Iar dacă asta nu era de ajuns, de când cu pandemia și cu măsurile luate de autoritățile centrale este greu să găsești o stradă pe care să nu vezi cel puțin o mască aruncată pe jos.
Am făcut și un mini-experiment: am numărat câte măști am văzut pe jos pe un drum de aproximativ 10 minute de la stația de autobuz până acasă. Au fost nu mai puțin de 15 măști sau bucăți de măști care făceau baie de soare ostentativ pe șosele, lângă gardul școlii sau pe iarbă.
În acest context am participat vinerea trecută la un focus grup organizat în Călărași de Asociația CSR Nest care, împreună cu The Coca-Cola Foundation și Global Water Challenge, au înființat platforma „Azi pentru Mâine” prin intermediul căreia derulează programe de protecție a mediului. Dintre proiectele lor, „Azi pentru Mâine în Comunitate” se desfășoară în 22 de localități din 7 județe din partea de sud a țării: Argeș, Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Giurgiu, Ialomița și Călărași, cărora li se alătură și Municipiul București.
Prin proiectul „Azi pentru Mâine în Comunitate”, Asociația CSR Nest dorește să ajungă la cât mai multe persoane cu mesaje despre importanța protejării mediului înconjurător și, bineînțeles, să creeze instrumente care să ajute comunitățile să colecteze selectiv și să recicleze deșeurile.
La focus grupul din Călărași am participat câteva persoane din presă, din ONG-uri și din învățământ. Am constatat împreună ceea ce, separat, fiecare știa de mai mult timp: că în mentalitatea multor călărășeni nu există nici măcar aruncarea gunoiului la coș, darămite colectarea selectivă. Am constatat că în locurile în care administrația a amplasat tomberoane separate pentru fracțiile uscate (deșeurile reciclabile) și pentru cele umede (gunoi menajer) cetățenii aruncă gunoi amestecat în toate recipientele.
Am mai constatat că infrastructura pentru segregarea deșeurilor poate fi cu siguranță îmbunătățită, iar acolo unde aceasta există gunoaiele sunt preluate de către operatorii de salubritate toate la un loc. Asta la oraș, căci există localități în județ unde nu este consemnat un anume loc de depozitare a resturilor menajere, iar oamenii le aruncă pe câmp – un lucru cu care suntem atât de obișnuiți încât de multe ori nici nu mai produce mirare.
Totuși cum facem să îi învățăm pe oamenii să arunce mai puțin gunoi pe jos și să recicleze mai mult? În școli există de mult timp programe în acest sens, însă mie mi se pare că ele se opresc acolo – în școli. La o scurtă analiză, nu cred că știu vreo persoană adultă care să recicleze.
Însă și administrația trebuie să vină în ajutorul locuitorilor, în primul rând prin punerea la punct a infrastructurii. Apoi, eu sunt de părere că cel mai bine s-ar acționa printr-un sistem de beneficii pentru cei care colectează separat deșeurile, după cantitate – gratuități sau reduceri de preț: la transportul în comun, la încărcarea autovehiculelor electrice (avem 4 stații de încărcare, încă nefuncționale; nu-mi amintesc să fi văzut vreun autoturism complet electric prin Călărași, iar cele hibride sunt puține – și cine știe câte dintre acestea sunt plug-in hibride) sau, de ce nu, la apă-canal (cetățenii se tot plâng de asta și au și motive – operatorul de aici are unele dintre cele mai mari prețuri din țară; din păcate acesta a fost în centrul mai multor scandaluri politice în ultimul an).
Nu cred că am o concluzie după toate cele de mai sus; doar aștept ca orașul meu cu boli prea multe să se vindece.