Bunul simț spune să te descalți când intri în pădure. Dacă vei călca pe o plantă cu talpa goală, este posibil ca aceasta să supravietuiască; dacă o calci cu bocancul, însă, nu îi dai nicio șansă. În anumite anotimpuri copacii țes covoare, dar acestea se distrug atunci când pădurea acceptă vizite. Da, încă acceptă, pentru că preferă să le arate oamenilor care apreciază acest lucru tinderea naturii către ideal, chiar dacă există și unele persoane care o distrug. Pădurea și-a asumat acest risc.
Însă există unii lupi cărora nu le pasă de pădure sau de alte animale, ci doar de ei. Ai spune că face parte din instinctul lor, însă eu nu cred asta. Față de vulpi se cred vulpi (de cele mai multe ori chiar reușesc să fie), față de alți lupi (pe care îi simt mai slabi) se dau urși; față de viermi se dau vrăbii. Tocmai această specie de animal prosperă în unele păduri. Pădurea e nedreaptă cu ea însăși, oferindu-le adăpost acestor jivine, poate tocmai pentru a face celelalte animale să se alieze cumva împotriva lupilor. Poate și copacii ar vrea să îi gonească, însă nu sunt prea mobili. Așa că ar trebui să se alieze bufnița cu șoarecele, tigrul cu antilopa și albina cu ursul pentru a scăpa de lupi sau măcar a le micșora numărul. Să li te alături nu este o soluție, iar dacă funcționează printr-o eroare, mai devreme sau mai târziu tot vei fi descoperit.
Însă locuitorii acestei păduri nu se sinchisesc prea mult de lupi, fiind mult prea atenți la ce fac vecinii lor din aceeași specie. Își amintesc de prădători doar atunci când sunt prădați și nu pentru a își recupera prada, ci pentru a avea altfel de foloase. Însă pădurea nu le gonește pentru asta. Pădurea nu ar exista dacă nu ar fi ele. Însă pădurea trebuie să hrănească și lupii!
Cea mai mare părere de rău pe care o am este că textul ăsta nu a fost niciodată despre spațiul natural și animale!