Primăvara e o vară luată de la outlet

Primăvara este o vară luată de la outlet. Și nu spun asta deloc în sens peiorativ. Cred cu tărie acest lucru pentru că acest anotimp evocă prin prezența sa imagini și sentimente care și-au avut gloria cândva în trecut, însă în curând vor reveni în actualitate.

Primăvara este o vară luată de la outlet pentru că are acele culori de care te-ai îndrăgostit și pe care nu le poți reîntâlni decât cu ocazia revenirii anotimpului. Este precum o cămașă în culori pastelate care te scoate în evidență prin unicitatea ei.

Primăvara este o vară luată de la outlet pentru că ia toate fenomenele atmosferice rămase pe stocul celorlalte anotimpuri și ni le servește tuturor la preț redus. Oops, cumva nu trebuia să spun asta?

Însă la fel cum în periplul anotemporal sezoanele antemenționate se succed, așa trebuie să fac și eu trecerea de la descriere la narațiune. Și, precum bine ai intuit, în acest articol am să vorbesc despre magazinele acelea care s-au insinuat în memoria noastră precum o primăvară călâie venită după o iarnă rece ca inima unei foste iubite.

Am să scriu (mai precis) despre magazine second hand și de tip outlet. Și am să încep prin a menționa faptul că, deși m-am documentat puțin înainte de a așterne aceste rânduri, nu am reușit să mă edific complet cu privire la diferența dintre cele două. Asta pentru că informațiile în limba română se contrazic total cu cele disponibile în limba engleză. Am găsit câteva cuvinte despre istoria magazinelor de tip outlet (cu care nu am să vă plictisesc), ceea ce dă un pic mai multă greutate definițiilor date de străini acestor magazine și un articol din Forbes, din 2014, care releva un adevăr ușor dubios din punct de vedere al marketingului în acest segment.

Totuși au un pic de dreptate și articolele în limba română pe care le-am găsit despre subiect, deși nu cred că au jertfit acele cuvinte pe altarul adevărului, ci pe un altul. În prezent, pentru cei mai mulți români, magazinele de tip outlet și cele second hand sunt sinonime și se referă la haine care nu se află la primul proprietar sau sunt lichidări ale colecțiilor anterioare, sau sunt loturi cu defecte ale marilor producători. Străinii zic că acest ultim lucru este adevărat, românii se bat în piept că nu.

Aici trebuie să cuplăm treapta propriei experiențe și a persoanelor din proximitate, care par să confirme ceea ce spun articolele românești. Și cum nu există niciun text (din câte am citit eu) despre articole la mâna a doua fără măcar o frază despre ipocrizia creată în jurul acestui subiect, iat-o pe a mea: multe dintre persoanele pe care le cunosc, indiferent de statutul social, au cel puțin o haină cumpărată dintr-un magazin precum Evernisaj.ro. Obișnuiam și eu să am câteva cămăși și tricouri second hand, însă din păcate s-au pierdut în intempestiva mea revenire în orașul natal. În prezent cred că mai am doar vreo două bluze aflate la al doilea proprietar.

Motivele sunt aceleași pe care le puteți citi oriunde în altă parte, au devenit clișeice tocmai pentru că sunt adevărate: într-un magazin second hand găsești articole unice, de la încălțăminte second hand până la curele și, desigur, haine. Și, din ce am observat, mai degrabă vei găsi produse fără defecte de fabricație decât cu. Acest lucru lucru e datorat, cred eu, faptului că multe dintre aceste produse vin din țările vestice; de câte ori nu ai văzut scris lângă numele unui outlet și numele unei țări precum Germania? Faptul că aceste produse par să fie mai durabile decât cele noi cumpărate local pare să alimenteze dezbaterea cu privire la calitatea produselor comercializate în Europa de est.

Hainele la mâna a doua te ajută să îți creezi propriul stil. Fie că preferi vestimentația vintage sau brandurile de renume. Însă mie îmi place altceva la ele: faptul că poți găsi unele piese de-a dreptul excentrice. Cu mulți ani în urmă am văzut într-un outlet un tricou portocaliu pe care era imprimat un desen animat ce reprezenta un moș în pantaloni scurți; pe unul dintre cracii pantalonilor, la vedere, atârna penisul, iar pe celălalt, un testicul. Și acum îmi pare rău că nu am cumpărat acel tricou!

Un alt lucru de care îmi pare rău este că a trebuit să folosesc forma academică/medicală a cuvintelor de mai sus, ceea ce face acest articol să pară și mai dubios decât era și cumva în afara stilului meu. Însă este un text scris pentru Spring SuperBlog 2021 și pentru magazinul outlet și second hand Evernisaj, așa că m-am supus rigorilor competiției.

În încheiere… Primăvara aceasta de la noi e doar o vară luată de la outlet, însă nu de la unul din Germania, ci tot din România!