nu-mi simt mâinile
sunt doar o lumină goală
prin care se îneacă idei

nu-mi simt capul
e o umbră ce plutește peste peisaje corodate
se lovește de pereți fantomatici

sunt doar o inimă
care bate într-un corp străin
de pe o frunză de timp pe alta

sunt o entitate fără stăpân
stau la o masă cu jocuri complicate
așteptând ploaia
dintre două zâmbete agitate

Articolul încarnare apare prima dată în Un Poet Pierdut.