De mult, din copilarie,
La varsta inocentei,
De care m-am pierdut.

Acum toti norii ma acopera,
Umbrindu-mi leaganul prunciei
Si, totodata,
Viitorul loc de veci.

Pamantul rage si se crapa,
Nu ma mai suporta;
Pasesc usor spre gol,
Caci sentimentu-i reciproc!

Articolul Sonet invers apare prima dată în Un Poet Pierdut.