Verde-mucegai

sunt bolnav
mă transform în hrană pentru pământul
care nu mă mai suportă

sunt un șobolan
gândurile trăiesc în galerii
din care ies doar să respire

sunt bolnav
când ceilalți vor să nu fiu
ca să le măresc profitul

ei voiau să fiu bolnav
când nu eram
voiau ca ei să îmi administreze otrava
dar au creat ceva ce nu pot controla
și-acum li se întoarce împotrivă

sunt
așa cum sunt
și nu mai vreau să fiu

Cer incendiat

spânzură-mă de cea mai înaltă dorință
și dă-mi foc picioarelor
să mă fac una cu nimicul care mă înconjoară
nicio băutură nu mă mai îmbată
niciun drog nu mă mai sparge
să mă mătur ca praful de vise arse

viața mea pute ca mucegaiul
pe o mâncare delicioasă
uitată prea mult în soare

ultima oară când m-am privit în suflet
nu mai eram acolo