Gând rotund
Se strânge în jurul meu
Cu forța valurilor de dor
Ce calcă apa liniștii
Cu ochi de întuneric

Ți-am lăsat pe o bancă
O inimă ce pompează iubire
Dintr-un rezervor nemărginit
De societatea asta limitată
Cu pori complet acoperiți

Suflet constrâns
În menghina evenimentelor
Te caut cu brațele
Să-ți desenez cu buzele
Poezie pe piele

Va veni o seară
Când parcul ăsta va fi doar al nostru
Fără act de proprietate
Doar ochii cerului pe noi
Sub tălpile ... Citește mai departe!

Articolul Gând rotund apare prima dată în Un Poet Pierdut.