pune-mi pe pâine cenușă
și-aruncă-mi un dor pe sub ușă
să plâng în străchini de fier
să rup să îndoi și să zbier

pune-mi în palme fier înroșit
pe care cu sufletul l-am topit
dă-mi otravă nu hrană
dă-mi o găleată n-o cană

dă-mi ceva să uit cum te cheamă
și să nu-ntreb de pomană
ia-mi liniștea sau ce-a mai rămas
că mă grăbesc ... Citește mai departe!

Articolul PaTeLas apare prima dată în Un Poet Pierdut.