amândoi la umbra unei lustre
strâmbe ce aruncă priviri
distrate unui parchet strâmb
să spălăm vasele pe rând

și pe rândul al doilea scriem
amândoi cu o mână până
se suprapune visul nu mă
trezi acum nu-mi da viață

am un roman de terminat
și nu mă ajută toate sunetele
să te aud ești atât ... Citește mai departe!

Articolul de mine apare prima dată în Un Poet Pierdut.