Gânduri ucigaşe

Am încercat mereu s-aşez
Găndurile-n ordine
Ca-ntr-o cameră…
Dar camera e pe pământ
Se zdruncină
Şi singurul ce suferă
Este acoperişul
Luat de vânt
Spălat de ploi
În curând voi rămâne
Cu capul gol
Nu vreau ca asta să se-ntâmple
Mă urc pe casă
Şi o acopăr
Cu ţiglă metalică
Să nu mai intre niciun strop
De stres
Sau supărare
Montaj uşor
Căci lenea mea e mare
Design modern
Să nu ştie nimeni
Ce este în interior
Durată de viaţă... Citește mai departe!