trăiesc într-o disonanță cognitivă colectivă
corectivă recidivantă și agasantă

mă trezesc cu amnezie și am nevoie
am lucruri de făcut și de uitat
le-am pus pe listă

mă repet ca să nu mă uit
restul mă uită căci nu se uită
sau poate au văzut prea mult

nu mă ridic la înălțimea așteptărilor că-s scund
mereu pe locul secund sau mult mai jos
printre râme în pământ

scriu și ... Citește mai departe!

Articolul ăla care strică versu’ apare prima dată în Un Poet Pierdut.