consum durere și prosum tăcere
sunt un sumator între-adunare și scădere
trăiesc într-o disonanță cognitivă colectivă
corectivă recidivantă și agasantă
mă trezesc cu amnezie și am nevoie
am lucruri de făcut și de uitat
le-am pus pe listă
mă repet ca să nu mă uit
restul mă uită căci nu se uită
sau poate au văzut prea mult
nu mă ridic la înălțimea așteptărilor că-s scund
mereu pe locul secund sau mult mai jos
printre râme în pământ
scriu și vorbesc dar mai mult scriu
asta rămâne într-o lume
în care toate strălucesc dar niciunele nu-s bune