furtuna se-nvârte în mine
eu o rădăcină uscată
pe care călăii cinează

visul e-o umbră ce strânge
vene de sârmă ruginită
la umbra apocalipsei

mi-e sete de urletul vieții
închis într-o inimă de lemn
cu frunzele pe moarte

respiră sfârșitul în mine
fug lupii cu salcâmi în spate
când în mine erupe un fulger

arde timpul pe masa tăcerii
cu ștreangul de gât ghilotina... Citește mai departe!

Articolul ruda morții apare prima dată în Un Poet Pierdut.