și începi să te uzi
apoi te scuzi
te-ncordezi și începi să vibrezi
deja nu mai gândești

e gălăgie
cât să-mi placă și mie și ție
din baie până-n sufragerie
lăsăm urme de tălpi

îți place la înălțime
te ridic la tavan sau măcar
până la lustră
suficient cât să mai cadă din fustă

e-o poziție justă
hai gustă
din buzele mele nemâncate și ... Citește mai departe!

Articolul zâmbet și piele apare prima dată în Un Poet Pierdut.