încearcă s-asculți cu mine
de la primul ropot ce vine
când cobor eu pe tine
surâzi
și începi să te uzi
apoi te scuzi
te-ncordezi și începi să vibrezi
deja nu mai gândești
e gălăgie
cât să-mi placă și mie și ție
din baie până-n sufragerie
lăsăm urme de tălpi
îți place la înălțime
te ridic la tavan sau măcar
până la lustră
suficient cât să mai cadă din fustă
e-o poziție justă
hai gustă
din buzele mele nemâncate și ele
de zâmbet și piele
au rămas paharele pline
de vin am rămas
cu-ntrebări mâinile
pe corpu-ți caută răspunsuri
tu ești uitarea și viața
de mă prinde dezvelit dimineața
și cu steagul în vânt
pe care doar tu poți
să-l pui la pământ