A trecut ceva timp de când am început să te citesc. Atunci nu îți cunoșteam vocea, acum ți-o știu. Este departe, însă vorbește dintre rânduri de parcă am avea frunțile rezemate una de cealaltă. De parcă aerul pe care îl faci să vibreze îmi atinge timpanele ca un sărut de noapte bună. În momentul ăsta parcă nu te citesc. Parcă îmi vorbești direct mie, iar toți ceilalți ... Citește mai departe!

Articolul Ești doar o iluzie… apare prima dată în Un Poet Pierdut.