Închide ochii, astfel încât să poți auzi întunericul, acesta este singurul lucru de care nu mă pot îndoi. Fă un pas în adevăr, apoi deschide-i. Nimic din ce era înainte nu mai este și poți îmbrățișa „noua” realitate ca fiind singura care a existat și va exista; ca și cum ai fi pășit printr-un portal.

Aici totul este static, de parcă te-ai afla într-o fotografie. Una veche, care și-a pierdut culorile sau poate nu le-a avut niciodată. Pentru că este ... Citește mai departe!

Articolul Solipsism… apare prima dată în Un Poet Pierdut.