și scârțâie patu-n surdină
apoi tare de sperie pomii
când te strâng eu de mână
și urlă demonii

strânge-mă puternic în brațe
nu-ncapă atomi între noi
începe furtuna la șase
și plouă tăcut până joi

mușcă-mă de ureche
să-ți aud încordarea
când seara prin trupuri ne trece
facem salată nu uităm sarea

pielea ți-o ating ca o frunză
tresari ca la vântul de toamnă
inspirația ne inundă... Citește mai departe!

Articolul stafii apare prima dată în Un Poet Pierdut.