Pierdut printre meandrele vieţii
Ca un poet ce duhu-şi poartă
Spre locul de-unde vin poeţii

M-oprii la o înaltă poartă.
Mânerele-avea albe, tocul gri
Şi-n aur părea înfăşurată.

Era un loc special pentru copii
Ai visului ce-n suflet poartă
Poetul pentru-a nu muri.

Ieşeau din curte cu o salbă
Ce-o ofereau, dar rar,
Celor ce veneau întâia dată.

Că nu mulţi tineri îndrăzneau
Să-şi poarte paşii pe aici
Unde vocile te-orbeau.

Treceau în rugăciune trei voinici
Având câte ... Citește mai departe!

Articolul Diavoleasca dramă apare prima dată în Un Poet Pierdut.