Mă strâmb în versuri ca să-i îndrept pe restul
Bunătatea-i mărunţiș, încerc să dau mereu restul
Orice-și are perechea: vesta cu vestul;
Dar, vezi tu, Obama nu ţine de cald ca fesul.
Tot ce poţi tu să faci este să-mi asculţi versul
Și poate într-o zi ai să înțelegi și textul;
Nu că aș fi eu vreun geniu peste medie,
Da-n cuvinte ascund exact ceea ce-mi trebuie.
Dacă nu mă cunoști, ăsta-i un simplu freestyle;
Pentru toţi ceilalți, viaţa mea pe piedestal.
O frântură din mine ce-o dau în miez de noapte,
Purul adevăr, făcând rabat la calitate.
Că nu poţi și să scrii, și să te faci plăcut,
Deși nu am să tac dacă am început.
Știu că mai scriu prost, la fel ca zilele mele,
Luptând neîncetat să scot tristeţea din ele.