Nuleaxar Cadale

adorm cu tine-n gând
și mă trezesc visând
dualitatea trist-cânt
îmi sap un mormânt

n-așez pe el flori
că n-o să mai am nări
ci amintiri atât de vii
că nu se sting

viața de sus privită
orbitez Terra
ca o tarantulă talentată
atac tăcerea

trece prin mine
timpul ca o gaură neagră
ca un ocular de telescop
miop

am idei la vânzare
stocul tot crește
inflația își umflă spinii în sânge
artificii în vena cavă

explodez înăuntru
să nasc ... Citește mai departe!

vis frumos

am stins lumina pentru inspirație
și mi-ai apărut în fața ochilor
nu dispari nici când îi închid
în toiul zilei te aud mocnind

mă arde tăciunele tău
lasă tuneluri dacice-n mine
jur că există
după ce am ajuns să te cunosc

și dumnezeu există
la fel cum și tu te gândești la mine
și nu există rău în lume
nici corupție nici moarte

există doar oameni care ne-au ajutat să ne-ntâlnim
dedicându-și întreaga viață pentru asta
nici depresia mea nu ... Citește mai departe!

memorie

știu că îmi umplu mintea cu prostii
dar mi-aduc aminte de fiecare fată de care-am fost îndrăgostit
cu nume și prenume ochi și zâmbet

fiecăreia dintre ele i-am lăsat o parte din mine
de asta sunt incomplet
și mă tot caut în timpul ce vine

au fost și blonde și șatene și brunete
cu ochi albaștri verzi și negri și căprui
am fost îndrăgostit de jurnaliste și poete

au fost și fete simple cu părinți necunoscuți
și unele-arogante cu părinți ... Citește mai departe!

despre vicii

n-am să te mint că m-am lăsat de fumat așteptându-te
și că plămânii mei miros acum a tine
singurătatea e mai grea decât orice cancer
oglindește-te în mine

viciul meu e să-ți scriu poezii
incurabil de peste două decenii
o să fiu pata neagră de pe sufletul tău
un morman de gunoi viu ce respiră

n-am să te mint că voi fi mereu bine
și că n-am să mor de dor cât ești la cumpărături
am să las o poză ... Citește mai departe!

ca-n povești

dacă ți-aș scrie azi ultimele cuvinte
ai crede că e una dintre glumele mele proaste
dar m-am săturat să sărut o fantomă
în timp ce timpul mă-ngroapă

m-am săturat să urc norii și să nu te găsesc
să fiu lovit de fulgere în chipuri nebănuite
să las în urma mea firimituri de cuvinte
ca-ntr-o poveste fără-nceput sau sfârșit

nu mai vreau să fug de vrăjitoarea Depresia
vreau s-o stropesc cu zâmbet să dispară
și-odată cu ea mărul otrăvit
ce ține ... Citește mai departe!