Monster Hunter seamănă cu un RPG pentru că asta e

Monster Hunter nu este nici primul, dar nici ultimul film bazat pe un joc video, lucru care, în sine, îmi place foarte mult. Se pare că acest trend a început cu vreo 3 decenii în urmă, cu Super Mario Bros., însă până la filmul de față eu am mai văzut doar cele două producții cinematografice inspirate de jocul Silent Hill.

Există și reversul medaliei, adică jocuri inspirate din filme, cum ar fi numeroasele titluri cu supereroi precum Batman și Spider-Man, ... Citește mai departe!

Alba-neagra

Într-un efort de a mai aduce ceva conținut pe blogurile mele, am decis ca în primăvara asta să fac un mic joc de alba-neagra. Însă nu în felul clasic, nimeni nu riscă nimic, iar de câștigat… să zicem că cel mai mult câștig eu prin faptul că mai apuc să scriu din subiectele care se tot strâng și pe care nu mai apuc să le fac publice.

De ce alba-neagra? Pentru că am 3 bloguri, similar cu cele ... Citește mai departe!

zeul eului

m-am născut dintr-o piatră
la spartul târgului
a cântat o murire
în mijlocul amurgului

și-au încercat zimbrii și-au încercat norii și-au încercat apele și-a-ncercat cerul
la capăt să mă scoată

m-am născut într-o barcă
sus sus în ceruri
am căzut fără zgomot
și m-am spart de o piatră

și-a-ncercat umbra și-a-ncercat dorul și-a-ncercat viața și-a-ncercat timpul
în nimic să mă prefacă

m-am născut ca un vis
fără să exist
cu margini nedefinite
și conținut dubios

și-a încercat dracul și-a încercat ... Citește mai departe!

nuntă în iad

am închis ochii și am văzut departe
am deschis ochii și am văzut o moarte
credeam că simt pe piele vântul cald al schimbării
însă era doar un fior rece-al plecării

am auzit un cântec credeam că-i cântec de leagăn
de fapt cântă sirene între lumi eu sunt țeapăn
și nu se clatină lumea doar eu de o funie
într-un ocean de kadapuli eu sunt doar o petunie

am gustat frimituri din cea mai bună prăjitură de pe tavă
și ... Citește mai departe!

nu exist

întotdeauna mi-a lipsit ceva
pe care n-am putut pune degetul
nu puteam scoate din minte
nu avea consoane și nici vocale

nu avea culori să arăt spre obiecte
nu avea miros deși n-aveam covid
nu se-auzea deși prezența-i era permanentă
n-avea greutate dar mă încetinea

avea viteză mereu mai mare ca a mea
și când se oprea drumul mi-l bloca
îmi înghițea cuvintele când zilele mă tocau
îmi punea gropi în față când pe drum drept mergeam

nu avea nume ... Citește mai departe!