Tocmai am terminat seria clasică a serialului Doctor Who, pe care am început-o cred că prin 2015. Așteptam cu nerăbdare acest moment ca să scriu și eu câteva cuvinte despre ea.
Rezumat: 26 de sezoane, începând din 1963 și sfârșind în 1989; 7 Doctori (foto sus), fiecare cu diferențele lui, dar și cu unele asemănări (prevăzute în scenarii); nenumărate partenere (și uneori parteneri) de călătorie, cărora nu le-am ținut evidența.
Acest serial m-a fascinat atât în ceea ce privește ideile fantastice prezentate, cât și în modul în care, uneori, acestea era întrețesute cu istoria reală a omenirii. De asemenea, am putut observa cum efectele speciale au evoluat odată cu trecerea anilor.
În legătură cu personajul principal, Doctor Who, și numeroșii actori care l-au interpretat am apreciat setea de acumulare de noi cunoștințe, pe lângă vastele deja existente, dar și acel clișeu cu „binele trebuie să învingă întotdeauna, fără violență dacă se poate”, lucru care mi s-a părut foarte natural integrat în etica eroului principal. Cea mai importantă asemănare, după părerea mea, dintre multiplele interpretări ale Doctorului constă în umorul britanic, pe care eu îl apreciez foarte mult.
După cum ziceam, în acești 26 de ani, celebrul personaj a fost jucat de 7 actori foarte buni. Unii atât de buni încât mă enervau cu aroganța și egocentrismul lor (al 6-lea Doctor); cel mai mult mi-a plăcut, nu știu exact de ce, ultima întruchipare, dar nici al treilea nu a fost rău.
Iar numărătoarea continuă… cu al 9-lea Doctor (8-ul a apărut într-un lung-metraj, pe care nu l-am văzut, și cam asta a fost). Spre surprinderea mea, rolul eroului, începând cu 2005 (când a fost reluat serialul), este mult mai calm decât al predecesorilor săi, rămânând la aceleași cote doar umorul. După o scurtă documentare am aflat că acest lucru este intenționat introdus în scenariu.
Acum mă întorc la vizionare căci, după cum spuneam sau voi spune cândva 😉 : Poveștile trebuie să continue!
One thought on “Doctor Who între secole”