1 din 2 milioane de oameni se pierde zilnic. În și de el însuși, în și față de cei din jur; în și împrejurul orașului în care locuiește. Cei mai norocoși rămân așa, duși de un val uscat și amestecați de viață într-o destinație de weekend prelungit din care uită să se mai întoarcă.
1 din 2 milioane de oameni se sufocă în fiecare toamnă. Îl apasă blocurile și parcurile, trotuarele și parcările și parcă și persoanele pe care nu a apucat să le cunoască, dar și cele pe care va urma să le cunoască. Așa că pleacă într-un city break low cost cu toate gândurile sale, sperând că, într-o dimineață, trezindu-se va realiza că viața lui este schimbată total deși, paradoxal, este exact la fel ca înainte.
1 din 2 milioane de oameni plânge în fiecare stație, îmbrățișat fiind doar de scaunele obosite din tramvaie. Este, în același timp, speriat și impresionat de noua viață pe care o are de nici 2 zile. Caută facilități de călătorie pentru familia de doruri pe care o poartă veșnic cu el, iar ca bagaje de mână are toate speranțele, pe care le strânge la piept atunci când îi e foame.
Băga-mi-aș… acum am realizat: eu sunt #1din2milioane! Cum fac să mă deconectez din chestia asta? Sau… dacă tot mă pierd prin București, aș putea să zbor cu Ryanair și să mă pierd și prin Berlin…
*poveste inspirată de Ryanair și scrisă pentru SuperBlog 2016