Timpul trece, se scurge undeva, în cer sau în pământ și eu simt asta tot mai clar. Ar trebui să scriu mai mult! Dar cum? Uneori mă simt atât de sfârșit încât până și deplasarea către cel mai apropiat magazin pare imposibilă. Încep să mă asemăn cu o mașină, oricare vrei tu, însă una care și-a depășit cu mult perioada de exploatare. Am rulat sute de mii de kilometri. Multe dintre piese s-au uzat peste măsură, însă n-am avut nici cea mai mică bănuială că bateria va ceda prima. Cineva să îmi aducă o baterie la domiciliu, de preferat o baterie auto Rombat, că e românească, la fel ca mine! Trebuie cumva să pot porni la drum cum o făceam altădată! Până îmi mai revin, trag și eu energie de la SuperBlog și partenerul lor, magazinul de baterii auto; mă energizez cu note.