Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ăsta e locul perfect în care să îți pierzi sufletul
Sau să îl lași
În grija unei persoane de încredere
Care te urăște sincer
Și nu dă o unghie pe disperarea ta
Ăsta e momentul potrivit
În care liniștea să zgârie urechile
Să le topească în vis
Să le presare peste o inimă atacată de buruieni
În văzul unor ochi ce nu scapă o geană
Peste disperarea ta
Declinul perfect
Al unui corp mâncat de ceea ce ar fi trebuit ... Citește mai departe!
în sfârșit
sfârșit de săptămână
mână rapid ca vântul
cuvântul meu în față
față de alte zile
zi-le să se-oprească
două zile relaxate
te fac că crezi
că-n altă zi va fi
fior de bine
ne uităm doar unii la alții
ține-te de ziua de mâine
ne ia de luni pe toți
Timpul trece, se scurge undeva, în cer sau în pământ și eu simt asta tot mai clar. Ar trebui să scriu mai mult! Dar cum? Uneori mă simt atât de sfârșit încât până și deplasarea către cel mai apropiat magazin pare imposibilă. Încep să mă asemăn cu o mașină, oricare vrei tu, însă una care și-a depășit cu mult perioada de exploatare. Am rulat sute de mii de kilometri. Multe dintre piese s-au uzat peste măsură, însă n-am avut nici ... Citește mai departe!
aici timpul trece mai încet
am timp să respir
am timp să văd
tot neajutorat
amân sfârșitul până la infinit
aproape sigur
că pentru mine și acesta se va termina
măcar am timp
să privesc în oglinda nopții
să-mi iau din ea cuvintele
pe care le voi risipi pe aici
m-am supraenergizat
sunt ca un nor ce aduna la un loc sarcini pozitive si negative
care lupta intre ele pentru suprematie
eu sunt campul de lupta
dintre pamant si cer
dintre fobia stagnarii si viteza crescanda a descatusarii evenimentelor
sunt ca o boala autoimuna
si sunt propriul meu leac
daca de data asta nimeresc doza
sunt propriul meu inceput si sfarsit
pana cand se inverseaza pasii
alerg spre mine si ma ajung in infinit