mi-am închis ochii peste litere
m-au zgâriat
eu le-am strâns prea tare
în piept mâini picioare
am urcat pe ele
fără să îmi pară rău
pe cuvinte
s-a clădit întreagă
această lume
fie că recunoști sau nu
toate florile de pe batiste
au devenit spini
îmi ies prin buric nări urechi
sângerez tăcere
plâng pământ
și nu încetez să iubesc cuvintele
chiar dacă uneori uit să le simt