Chiar dacă s-au mai scris articole care lovesc în aproximativ aceeași direcție, mi-am zis să îmi arunc și eu pe blog cuvintele despre adevăr, mai ales acum, când sunt perfect convins de totala lor inutilitate. Iată, deci, primul meu adevăr.
Adevărul distruge! El este cel care te face să te trezești în sâmburele nopții și să privești tavanul în timp ce îți plănuiești viitorul. Adevărul nu poate fi modificat, iar noi ar fi trebuit deja, până acum, să ne obișnuim cu asta. Incapacitatea unora (printre care și eu) de a accepta realitatea cu toate relele ei ne face să fim visători; astfel completăm răul real cu un bine imaginar. Uneori ne este mai ușor așa.
Adevărul există, totuși, în fiecare dintre noi. E lucrul ăla pe care îl simți atunci când, la lăsat de seară, te minți așteptând ca ea să te sune, deși ȘTII că nu o va face niciodată. Adevărul este că trebuie să dormi, trebuie să fii odihnit ca să te poți păcăli și în ziua următoare. Doar după ce ne-am injectat doza matinală de naivitate avem puterea de a trage în plămâni o nouă zi. Și poate că asta e tot o minciună.
Minciuna este bună! Totuși, într-un exercițiu extrem de controlat de egoism, trebuie să o păstrăm doar pentru noi. Astfel, când ziua se va încheia și ne vom da masca jos, vom avea de a face doar cu adevărul nostru, pe care am învățat în rândurile de mai sus cum să îl combatem.
Minciuna este că mulți oameni și-ar dori o lume ca cea a lui Willy Wonka, în care tot ce calci sau atingi cu mâna să fie comestibil. Însă adevărul este că la fel de mulți oameni sunt împotriva organismelor modificate genetic. Nu spun care este poziția mea „oficială” față de acestea din urmă, dar insist să folosesc acest exemplu!
Din moment ce adevărul, invariabil, există, fie că e plasat mai la vedere sau în semiumbră, vă doresc o săptămână pe cât posibil de mincinoasă!