mă duce viaţa pe sub nori
şi nu mă udă
atunci când stă sub soare
e tot crudă
şi gălăgioasă
mi-am pus şosetele cu plictiseală
şi aştept să pice ceva
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mă duce viaţa pe sub nori
şi nu mă udă
atunci când stă sub soare
e tot crudă
şi gălăgioasă
mi-am pus şosetele cu plictiseală
şi aştept să pice ceva
a trecut şi vara asta
am frecat menta două luni
acum muncesc pe brânci
şi nu am cui să spun
că am şi eu nevoi
dar le e frig şi lor
şi le acopăr
doar cu dor
dragă viaţă
mi-ai pregătit tu multe
am să fac faţă
dar încă nu ştiu cum
te duci te-ntorci
cafea-cafea
între astea: muncă
pândă
toată ziua
pauză de masă
şi de ţigară
paşi…
Menţionez ca introducere în tema articolului că ori de câte ori plouă tare/ninge am liber de la serviciu (da, mi-am găsit loc de muncă, nu e ce-mi doream, dar de nevoie merge).
În ultimele zile s-au anunţat pentru azi ploi torenţiale cu tunete şi fulgere. Chiar când îmi beam cafeaua de dimineaţă era înnorat tot cerul cât puteai cuprinde cu ochii. Dar, ce să vezi?, o întorsătură neaşteptată (şi nefericită) de situaţie face ca acum cerul să fie senin şi ... Citește mai departe!
repetiţia
cu sânge sau fără
pe foaie de vreau să plec
nu mai poate
acoperi
vibraţia corzilor
anotimpurilor
plecăm ca păsări călătoare
întorcându-ne
cu ramuri de chin în cioc