eu scriu curat
că murdar ar fi prea scump
şi n-ar mai citi nimeni
eu scriu golaş
rimele rezistă la frig
dac-ar fi cald n-ar mai citi nimeni
eu scriu pentru suflete
trupurile nu au învăţat să citească încă
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
eu scriu curat
că murdar ar fi prea scump
şi n-ar mai citi nimeni
eu scriu golaş
rimele rezistă la frig
dac-ar fi cald n-ar mai citi nimeni
eu scriu pentru suflete
trupurile nu au învăţat să citească încă
dezbracă-ţi sufletul
oricum nimeni nu ţine cont de el
ei te judecă după trup
deşi n-ar trebui s-o facă deloc
lasă-ţi pălăria în cuier
oricum soarele trece prin tine
prin mine
prin toţi
suntem transparenţi
lasă pantofii la intrare
oricum toată viaţa călcăm pe cioburi
ale familiei şi cunoscuţilor
cei mai mulţi au tăieturi în talpă
dar noi rezistăm
în clipe de vis
şi-n clipe de uitare
în clipe de trezie
sau clipe fără răbdare
mă întind peste ceruri
cu un răcnet de amploare
mă smulg din beţie
plin de sudoare
îmi privesc munca împlinită
şi o las să zboare
a mai trecut o zi
revin la contemplare
mi-aş pune degetul în praf
să-l pot masca
şi să dispar
mi-aş arunca poeme-n raft
le-aş refula
ca să pot continua
mă lungesc şi închid ochii
dar renasc
Montaj jalnic de film, ca la episodul trei, când se duce vânzătorul la el şi-i spune „Ne pare rău, dar tocmai am închis. Puteţi reveni mâine.” Iar tipul se enervează şi-i dărâmă câteva rafturi. Până la urmă ajunge şi poliţia…