Am si uitat ce voiam sa scriu. Ma uit la un reportaj cu masini puternice. Ma ataca cu poduri. Dau televizorul pe ‘mute’ si incerc sa gandesc, macar putin. Ma gandesc la bicla mea. Ma asteapta de vreo doi ani s-o repar si s-o scot la drum. Sudoarea ce-mi pica de pe frunte imi uda literele. ‘Nu va bucurati, asta nu e ploaie!’ Poti scapa doar cu fuga de pe aripile acestei gaze. Sting stinciorbul si ma apuc sa motofluiesc.
Autor: Ștefan Trepăduș
Străzile oraşului
ies de pe Dunărea ud fleaşcă
după ce Borcea mi s-a părut un fleac
intru pe Belşugului
mă plimb prin Bucureşti fără să părăsesc provincia
mă lupt cu Pandurii
ca să ies la Victoriei
deşi ele nu se întâlnesc niciodată
îi fac paşi Cornişei
apoi stau două minute pe bancă
iar când ajung la capătul Griviţei
mă simt ca pe 1 Decembrie
Republicii se înfundă cu Nicolae Titulescu
după ce trec de zgomotul Locomotivei
ajung să mă odihnesc la umbra ... Citește mai departe!
Romanţă la chitara albă
cu zâmbet pe faţă
ţi-am compus o romanţă
la umbra unui stejar îndrăgostit
vântul mângâie corzile chitarei
inspiraţia vine din răcoare
cât timp există speranţă
visele devin aievea
şi nu-i de vină febra
dacă sufleteşte nu ţi-e foame
mai lipseşti doar tu
s-acompaniezi cu zâmbetul
şi gata piesa
Îi vară
Ce ţi-e şi cu căldura asta? Abia poate omul să pună bucă pe bucă şi să adoarmă. Nu-ţi face griji! Somnul e scump în regiunea asta. Mai ales când soarele îţi bate de la sud zilnic. Joci un campionat mondial cu ţânţarii şi câştigi. De cele mai multe ori.
Eu sunt
eu sunt căderea, uitarea şi greaţa
din stropii de otravă
ce alimentează contoarele de energie electrică
eu sunt vocea unui popor mut
sugrumat de pastile cu propolis
şi fulare electorale
eu sunt o parte din fiecare tu
fără să fiu nimeni de fapt
ca o sumă de elemente nule