(Atenție! versurile de mai jos nu sunt ale piesei de la final, ci propria interpretare asupra temei)
Scriu într-o bulã, nu-i de săpun, este de fum
Îmi acoperă ochii ca să uit ce vreau să spun
Îmi arde inspirația, din cap îmi iese scrum
Dar și dacă n-o ardea uitam de ea oricum.
Sunt în propria mea lume, beau o bere și fac glume
Parc-aș fi doar eu și sticla, deși aici e plin de lume
Dar nu-mi pasă, nu văd dincolo de masă
Am o țigară aprinsă și-o discuție plicticoasă.
Da-s tot eu în bula mea, unde este cald și bine
Croșetez pacea din gânduri și o dau la cine vine
Aici e liniște și-mi place, orgoliul mi-l satisface
Mai scap și eu de tv, unde-s numai pițipoance.
Am venit, dar acum trebuie să plec
Se cam învârte camera și cred că calc pe bec
Să fac un pas, de un’ să-ncep să nu-mi rup vreo rotulă
Ăsta-i dezavantajul când trăiești într-o bulă!
[youtube=http://youtube.com/watch?v=80ECpPkN3QI&itct=CD4QpDAYACITCM7g44mAxMICFWhOwgodYygAylIIYnVsYSBtZWE%3D&client=mv-google&hl=en&gl=RO]