Aburul dimineţii

Cobor cu ea fierbinte în faţa blocului. O aşez lângă mine şi îmi aprind o ţigară. Îmi place să fumez cu ea, chiar dacă ea nu fumează. Îmi place să sorb zgomotos din ea şi-apoi să-i văd picăturile rostogolindu-se pe corpu-i rotund. O ţin de picior în timp ce o golesc de toată energia. Aşa fac în fiecare zi cu cana mea de cafea!

O pornire individual-poetică

Flux gastrointestinal. Sau cum i-a zis acelei chestii de parcă suntem la ora de biologie… Şi mă plouă cu broaşte care înfloresc în minte. Nu-i nevoie de prea multe cuvinte ca să asculţi lătratul câinilor. Şi pâinile se coc repede azi. Şi soarele e la o strâmbătură de colţ de noi. Ce meci! Faci caterincă, mai uzi o foaie cu pixuri de ceramică. E un joc al albinelor într-un tub de lemn. Nu te îndemn. Te las să te îneci ... Citește mai departe!

1 mai… supt şi-acum mă scuipi?

Vremea şi-a cam făcut de cap cu noi în ultimul timp. Parcă în urmă cu mai puţin de o săptămână soarele ne sugea pofta de viaţă cu căldura pe care o trimitea pe pământ. Dar acum norii au început să scuipe ploaie, parcă în bătaie de joc. Aşa că, în loc să petrecem această zi la pădure, am petrecut-o în oraş. Măcar să avem recolte bogdate!