Flux gastrointestinal. Sau cum i-a zis acelei chestii de parcă suntem la ora de biologie… Şi mă plouă cu broaşte care înfloresc în minte. Nu-i nevoie de prea multe cuvinte ca să asculţi lătratul câinilor. Şi pâinile se coc repede azi. Şi soarele e la o strâmbătură de colţ de noi. Ce meci! Faci caterincă, mai uzi o foaie cu pixuri de ceramică. E un joc al albinelor într-un tub de lemn. Nu te îndemn. Te las să te îneci singur. Să intri într-un joc anafilactic fără şoc. Şi iar scumpim benzina. Mă joc cu rima şi câştig. Mănânc un covrig. Vărs laptele tuturor vacilor din Carpaţi. Apoi îi fumez. Joc de cuvinte fără minte. Oseminte. O, se minte lumea pe ea însăşi. E sinistru!
Eu îmi pierd pixul printre foi. Foi de ceapă. Cânt la nai un recviem furnicilor arse cu lupa. Mă transform în libelulă şi zbor peste Atlantic. Atârnat cu capul în jos desenez o farsă deasupra omenirii. Timpul face victime şi corupţia nu-l poate opri!