Cu timp

V-as spune-acum doua-trei vorbe
Dar poate voi nu m-ati crede
Si timpul nu se-ascunde-n ore,
Nici in emotii, nici in verde.

Timpul e adanc in noi,
Penetrandu-ne constiinta
Si lasand urme pe foi
Dupa ce-a devorat fiinta.

Inchide ochii
Si vezi!
Cat ai de trait

E mai putin important
Decat ce-ai
Infaptuit!

Obscen, dar fain

Din nou depan povesti
Cu ape si pesti
Cu monstri chipesi
Si calesti.

Printese cu clesti
Ploi in galeti
Si liniste
Pe alba miriste.

Minunate-atrocitati
In realitati
Preschimbate
In mizerii curate

Un preambul
Prea dur
La realitate
Pe-ncercate.
30-MAR-2012

Sonet in proza

1. Nu sunt nici la munca, nu-s nici in vacanta. Nu-s cel mai sanatos om, dar nici in ambulanta. Nici nu prostesc lumea, nici lumea nu ma prosteste. Nu-s complet real, dar nu sunt nici poveste.

2. Sunt si om, si animal. Sunt si darnic, si avar. Eu sunt poezie, si poezia-s eu. Sunt pe dea-ntregul om, totusi pe dea-ntregul Dumnezeu.

3. De ce am zis toate aceste? Fiindca pentru mine vreme Multa-n fata nu mai este.

4. Si daca ... Citește mai departe!