Sonet in proza

1. Nu sunt nici la munca, nu-s nici in vacanta. Nu-s cel mai sanatos om, dar nici in ambulanta. Nici nu prostesc lumea, nici lumea nu ma prosteste. Nu-s complet real, dar nu sunt nici poveste.

2. Sunt si om, si animal. Sunt si darnic, si avar. Eu sunt poezie, si poezia-s eu. Sunt pe dea-ntregul om, totusi pe dea-ntregul Dumnezeu.

3. De ce am zis toate aceste? Fiindca pentru mine vreme Multa-n fata nu mai este.

4. Si daca inteles am fost Si in fapte, si-n gandire, Voi sti ca am trait c-un rost.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *