Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
M-a luat deja cu somn
Și îmbrățișez otravă
Tangajul timpului epavă
Un spectacol orb
Cu bilete în primul
Rând cu două scaune
Se clatină stele în
Palme pe vârful limbii
Cerneală zboară
Foi cu cancer și
De inimă boală
Un dans matinal
În brațe absente mă
Pierd cânt la cutia
Mea cu creioane care
Acoperă tăcerea muzicală
Ia-mă de mână
Iubirea consoană tu
Fă-o vocală și să
Înceapă cu A
Oare ce ți-aș
Scrie acum dacă
Ți-aș scrie și în
Ce lumină să
Pun ca să vezi
De acolo de unde
Ești ce borcan cu
Inspirație să sparg
În ce vânt să mă
Leg de catarg sub
Ce soare să număr
Lacrimi topite până
Când doar inima îmi
Promite până gând nu
Viața să-mi tu
îmi înmoi tălpile în
sare am auzit că
drumul spre tine
arde îmi pun frunze
pe frunte să-ți facă
umbre acolo unde
stai ascunsă mergi
tăcută fără să îți
pui măcar o
întrebare oare omul
ăla care îmi scria
mai trăiește sau azi
moare
dansează cuvinte sub
piele mă gâdilă îmi
amintesc că de la
tine o vreme tot
așteaptă răspuns grele
de gât clipe tăcere
mă trag în pământ mi-e
prezentul străpuns un
fulger o cale sub
ape pe cer să văd
să Te văd întoarcem
viitorul cu fața spre
noi lipsească dintre
corpurile noastre hotare
sau văi
Îmi legi noaptea de
Picioare sufletul să
Nu îmi zboare dar
Am deja mintea
Departe întreabă
Pietrele copacii de
Tine urechile le-am
Legat de satelit
Să-ți aud și
Cel mai mic
Suspin și am
Să vin