învăț să număr

Nu pot să stau o oră fără să mi se facă mai dor
Din două-n două minute ți-aș căuta obrazul
Pe care să-l sărut de cel puțin trei ori
În serii de câte patru

Cinci degete îmi pun pe umărul tău stâng
Te strâng în inimă de luni vreo șase
Șase idei de-odată poți să îmi pui în gând
Cinci zile lucrătoare pe săptămână cu brațe-am juca pase

Împărțim iubirea-n patru sferturi le consumăm pe toate
Câte trei luni în ... Citește mai departe!

moare-nc-un

plec fără rămas bun
așa a fost să fie
moare-nc-un poet nebun
pe un pat de poezie

-mi sunt cuvintele împiedicate
și-aș vrea să scriu dar muza mea
cum să pun strofele curate
dacă nu te pot vedea

numărate-am acum zile
pân’ la vara veșnică
mor cu gândul tot la tine
muză învelește-mă

haosubire

cu neuronii dezlegați la șireturi
mi-aleargă venele-n noapte
-s lovite-s ciobite de realitate
tu faci din ele vitraliu

mi-e mintea-necată-n acvariu
cu haosul dintre coaste
de-mi vine să dau foc la sinapse
cu lumina aproape

tu porți antidotul pe buze
și-adevăru-ți voi spune
profanii numesc asta
Iubire

trandafiri și pisici

pe o stradă ce urcă spre rai
în versuri concentrice
de mână cu asfințitul
la capăt de alee dai
de râsuri simetrice

scăldate de soare stau
odihnindu-și vertebre
pe fântâni și pe garduri
înconjurate de parcuri
trei pisici negre

tot pe porți și pe-obraji
așezați în visare
cu gânduri plecate
priviri furișate
trandafiri în răcoare

unde lumea se-mpletește cu visul
unde ceasul uită ce-i timpul
locu-n care se naște scrisul
rămâne un stâlp de putere
până la următoarea revedere