Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mi-am făcut o cafea
Și i-am șoptit ce ție
Am să-ți spun data viitoare
Dacă o să fie
În parcul plin de verde
Cu poezia-n palme
Cu seara după ureche
Și vorbe calme
Încă puțin și plec
Cuvintele nu-s abur
Dar nici cafeaua nu ești tu
În jur încă nu-i cântec
E doar ceva nespus
Nu mai poate s-aștepte
Cu gândul încă dus
Sus pe acele trepte
(7 IUN 2017)
poezia palmelor unite
sub mângâierea umbrelor copacilor
respiră două versuri într-unul
la oră târzie
când cântecul iubirii transpiră prin ochi
curge pe buze lumina din suflet
adie speranța pe obraji și pe tâmple
se scrie dragostea pe frunte
aici e mai liniște
aici e mai frumos
aici ești tu
și tot ce trebuia să se-ntâmple
de azi nu mai sunt doar cuvinte
(5 IUN 2017)
uite mă că a venit și versul
unde l-ai ținut până acum
nici azi nu l-ai sărutat
hai du-l în parc dă-l
în leagăn ține-l cu
tine eu îl simt iar
că deja pleacă
(24 MAI 2017)
We’re not even that close as I dreamt
And I’m sorry
And I ache
And I’m still writing you letters
That you probably won’t get
As I am dying again
I waited you to fill in my heart
You’ll cut it and throw it away
And I’m not even blaming you
Because who will ever love
A mad poet
Who’s constantly falling
In love
(24 MAI 2017)
ți-am scris poezie cu nume
un vers să ne cunune
am lăsat dorul în mine să sune
tăcerea liberă să umble prin lume
acum fac pasul în cerc
și inima nu mă lasă să șterg
îți las iubirea pe-o filă de cec
încaseaz-o când n-am să mai trec
(14 MAI 2017)