Orașul meu cu boli prea multe (p)

Cred că a trecut ceva timp de când nu am mai povestit pe blog întâmplări din orașul meu cu boli prea multe: Călărași. Îl cunosc de când eram mic, mi-am petrecut cea mai mare parte din viață aici și, deși timpul a trecut și ne-a schimbat, unele lucruri au rămas la fel, anume în punctele esențiale.

Despre multiplele „boli” ale Călărașiului au mai scris și alții înainte, iar mie nu prea îmi place să repet ideile. Așa că n-am să ... Citește mai departe!

Unchiul Bill

Un vânt ușor, de toamnă, a început să bată la periferia micului orășel. Curți cu case de toate felurile se înșirau gri și tăcute de-a stânga și de-a dreapta unei străzi înguste. Dintre toate, chiar în capătul drumului, un gard știrbit pe alocuri se scălda în lumina aurie a soarelui de zece dimineața. Aici nu mai exista de mult o poartă, ci doar o pauză mai mare în gard. Bucăți de beton aruncate aproape la întâmplare marcau o cărare mărginită ... Citește mai departe!

RCS RDS, sunteți niște hoți!

Povestea cu hoții de la RCS RDS a început în primăvara anului trecut, când încă locuiam cu chirie în București și speram că pot realiza ceva cu viața mea acolo. Câștigasem un router frumos la un concurs și decisesem că a venit momentul să renunț la hotspotul de pe mobil și să mă cablez. Am ales cel mai bun furnizor de internet fix, din propria experiență – Digi – aproape că nu am avut nicio problemă cu serviciul lor, eu ... Citește mai departe!

în timp ce

te-am întâlnit mult prea devreme
să te cunosc e prea târziu
între timp am scris de lene
pe suflet „ocupat – revin
atunci când n-o să mai fiu”

și-au citit poeți poete
și-au văzut și mari și mici
dar nimeni n-a vrut să se-ntrebe
care căi și ce tramvaie
cu forța m-au adus aici

lăsam ușile deschise
trânteam geamuri de pereți
să intre gene de lumină
lăsând umbre curioase
ce-acum n-o să mai vedeți

că mi-am construit cetate
cu multe ... Citește mai departe!

angry-cultură

și sandalele au gust de fier
când rugina cade din cer
peste suflete putrede ce
miros a șosete îmbibate-n oțet
ce coteț de miresme cu viermii
multicolori ce marșează strigând
vrem o livadă nu doar un fruct
să ne țină răcoare pe pământ

și roșii cu frunze bătute de soare
își iau serviete la pas cu ochii
mereu pe ceas ca la o paradă
întârziată sau chiar moartă
înainte să se nască idei
e strigătul luptei din ele
e plânsul ... Citește mai departe!