ruină de carton

Veni Vidi Vici Vreau
Să rămân printre Vicii tu
Ești una

Nihil sine te te-ai
Impregnat în plămânii
Mei îmbâcsiți
Nu te chem să faci
Curat știu că aici
Aerul e de nerespirat

Tu Vino să îi tai
Tu Vino să îmi dai
Tu Vino și stai
Tu Vino tu Vino

Ești persoana sine qua non
Te aștept în sufletu-mi
Ruină de carton

de suflet ușa

Azi nu te-am Văzut
Și am căzut într-un
Strop de ploaie și
A căzut pe mine un
Mare semn de întrebare

Azi nu te-am auzit nu
M-am trezit la margine
De suflet îți țin ușa să
Intri inima mea nu
Pleacă în nicio
Stație stă și te

Așteaptă cu peronul
Pe partea stângă și dreaptă

foarte mult enorm

Dacă nu auzi
Țipătul ochilor mei
Dacă nu mai am
Forță să las
Niciun semn știu că
Nu am nicio șansă sau
Posibilitate să construiesc
Cu tine o realitate Vreau
Să apuc să-ți transmit

Te plac
Mult
Foarte mult
Enorm

Sunt gata să fiu
Din nou distrus de un
Sentiment minunat
Și veșnic să dorm

egal și tăcut

Pentru fiecare cuVânt
Pe care mi l-ai spus am
Un egal și tăcut
Răspuns n-ai idee

Te-ai extins în mintea
Mea precum Calea
Lactee acum reînVăț
Legile metafizicii îmbrac
Iar hainele fricii te

inVit în mintea mea să
O reconstruiești dacă Vei
Vrea și să rămâi ca
Și cum timpul se

Înfășoară în jurul
Nostru ca fumul de
Țigară de la noi
La noi

nimic extraordinar

Aș sta așa toate cele
Două secunde care mi-au
Mai rămas de viață să ne
Împrumutăm respirațiile eu

Cu răceală de boală tu
Cu răceală verbală măcar
Aș știi că am stat în
Preajma ta chiar dacă

Pentru tine nu a
Fost nimic extraordinar
Eu câteva clipe superbe
Am câștigat acum pot

Să închid ochii și
Să tac